În dialog cu Bianca Vîlcu
December 24, 2021
Cărți cadou – da sau nu?
January 31, 2022E ste din nou perioada aceea frumoasă din an când lumea (încă) se laudă cu țelurile atinse în anul precedent, iar Goodreads ne îndeamnă subtil să ne setăm un număr de cărți de citit în 2022. Și ajungem la o temă interesantă: volumul. În ce măsură numărul de cărți citite spune ceva despre noi ca și cititori?
Știm deja, cantitatea poate fi dușmanul calității. Iar dacă luăm listele prea în serios, vom ajunge previzibil în situația în care vom trișa. E noiembrie și încă mai avem 10 cărți de citit? Nu-i bai, completăm rapid cu câteva romane ușurele cu mai puțin de 100 de pagini. Asta deși, fără teroarea listelor, nici nu ne-ar fi trecut prin cap să ne atingem de anumite cărți.
Mai intervine un argument împotriva listelor prea rigide. Unele cărți pur și simplu nu se citesc pe repede-înainte. Cer să fie asimilate lent, deșteaptă în noi nevoia de a zăbovi puțin mai mult asupra unor pasaje. Cer pauze în care să procesăm ce am citit, în care ne îngăduim să suferim puțin mai mult alături de anumite personaje. Iar apoi mai sunt și acele cărți, rare, care ne ”blochează” efectiv. Trecem de ultima pagină, închidem cartea. Dar la nivel mental încă nu suntem în punctul în care să putem spune ”gata”. Unele cărți au impactul unei bombe. Mătură totul în jur, lasă gol, dezolare. Lasă o impresie atât de puternică asupra noastră încât orice carte nou deschisă are gustul unei ciorbe savurate după un desert consistent. Nu ne mai este foame, vrem doar să închidem ochii și să luăm o pauză.
Î n marea schemă a listelor, asemenea cărți pot fi privite ca o investiție proastă. Consumă prea mult timp. Și totuși, ele ne modelează cel mai mult. Cititul pe bandă rulantă, când unei cărți îi urmează pe nesimțite alta, are rolul lui. Ne ajută să fugim de realitate, ne oferă confort, o notă de cunoscut, ne liniștește conștiința atunci când nu avem chef de nimic productiv. Citim, deci ne dedicăm unei activități intelectuale. Nu pierdem vremea, ci investim în noi. Chit că la finalul unui asemenea maraton ne mai amintim cu greu numele unui personaj sau un detaliu mai aparte din acțiune.
Și atunci, care e abordarea corectă? Dăm foc la liste și citim ce ne place, cum ne place? Pare o soluție bună. Și puțin nerealistă 🙂
Personal, încă mai aleg să mă țin de un plan de lectură. Simt că la un anumit nivel mă disciplinează, îmi impune un ritm. Într-o lume ideală, aș citi cât vreau, când vreau, fără teama că preocupări mai presante mă vor face să uit de Kindle. În viața reală, simt nevoia puțin compulsivă, recunosc, să programez cititul. Uneori avem nevoie să ne relaxăm forțat, înainte ca trupul nostru să tragă frâna de mână și să nimerim patetic într-un zid. Iar în acest context, listele ajută puțin. Mă motivează, mă ajută să impun un ritm.
Am ani când citesc 200 de cărți și alții când trec la limită pragul de 20 de cărți citite. Am renunțat de mult să mă mai simt prost când nu îmi ating un obiectiv. Dar și o listă incompletă este, până la urmă, reflexia unui succes. Un semn că pasiunea mea pentru citit e încă acolo, că la atâția ani distanță încă mai găsesc, anual, măcar o carte care să mă convingă să trântesc ușa în nas lumii timp de două zile și să mă cufund fără urmă de remușcare într-o lume fictivă.
În față ni se așterne un nou an. Unul, sperăm noi, o idee mai calm decât cel precedent. La nivel de editură pregătim deja câteva surprize. Până când vi le vom prezenta, am dori să aflăm cum vă raportați voi la liste? Care sunt obiectivele voastre în materie de lectură și care este acea carte pe care doriți neapărat să o citiți în acest an?