”Nu citesc suficient”. ”Nu citesc ce trebuie”. ”Îmi pierd timpul cu lecturi ușurele”. ”Nu înțeleg cât mi-aș dori dintr-o carte, nu rețin toate detaliile, nu mă simt în stare să transmit ceea ce cartea m-a făcut să simt”. Majoritatea puteți rezona cu aceste afirmații. Ne-au trecut prin minte măcar odată. Și cu toții am avut cel puțin un moment când ne-am simțit puțin... impostori în anumite anturaje.
Un roman citit cu încetinitorul timp de câteva săptămâni ne poate oferi mai multe momente frumoase decât 10 romane ”devorate” în grabă. Volumul nu echivalează calitatea. Iar influența unei cărți nu se resimte exclusiv în ceea ce reținem din ea. Uneori, marele merit al lecturii constă nu în puterea acestui hobby de a ne învăța, ci în capacitatea lui de a ne face să uităm. De realitate, de probleme, de prezent. Când ne refugiem într-un loc sigur, detaliile locului contează prea puțin. Capacitatea lui de a ne proteja, da. Iar cărțile, cu coperțile lor fragile și paginile cu urechi de măgar ne oferă uneori fix asta – o fugă, un spațiu unde ne simțim protejați, unde ne putem recupera energia. O lectură ”nepretențioasă” care ne face să zâmbim, sau să uităm, sau să ne detașăm poate face pentru noi mai mult decât toate cărțile dintr-o listă cu ”lecturi acceptabile social”.
Ideea de competiție în materie de lectură este, din perspectiva noastră, puțin pervertită. Pentru că implică un cadru ideal, cu oameni cu circumstanțe similare și șanse și nevoi asemănătoare. În realitate nu suntem trași la xerox, viețile fiecăruia urmează un script diferit. Ceea ce ne dorim, ceea ce ne face fericiți, variază. Așa că este cumva firesc ca și lecturile care ne completează să fie diferite. Stilul nostru de a citi, de a interpreta informația, toate derivă din nevoi mai profunde. Uneori avem nevoie de viteză. Alteori de liniște. Sunt momente când căutăm substanța. Altele, când ne dorim doare un passe-temps fără pretenții. Și toate, absolut toate, abordările sunt valide.
Nu vă îndemnăm să renunțați la competiție. În doze mici, poate fi sănătoasă. Dar să încetăm să ne raportăm valoarea la ea, mai ales când vine vorba de citit. Și în loc să numărăm cărți, și pagini și comentarii și reacții, poate ar fi bine să ne creăm fiecare, colecția lui personală de momente. Momente în care am ascuns un zâmbet sau o lacrimă între file. Momente când ne-am enervat mai mult decât ne place să admitem pe unul dintre personajele unei cărți. Momentele când am pierdut șirul crush-urilor noastre literare. Acestea sunt momentele care contează. Și pentru astfel de momente, noi continuăm să căutăm cele mai potrivite cărți pentru voi.