Cartea versus autorul – putem detașa autorul de carte?
December 15, 2021
Volum versus calitate
January 10, 2022Î
n prag de sărbători, vă aducem primul dintr-o serie de interviuri cu autorii din portofoliul Ink Publishing House. Pe Bianca Vîlcu o cunoașteți deja prin intermediul celor două romane publicate la editura noastră. Ultimul apus de soare s-a bucurat de un succes enorm printre cititorii noștri, iar cel mai recent roman al ei, Pe partea întunecată a lunii, a ajuns în cutiile noastre de Crăciun, care au fost sold-out la câteva zile după lansare.
Azi este despre Bianca Vîlcu – omul. Despre ce o pasionează, ce o inspiră, dar și puțin despre proiectele ei viitoare.
Cine este Bianca Vîlcu, în câteva cuvinte? Ce te definește ca persoană, ce îți place să faci?
Îmi vine greu să mă descriu, sunt multe și destule, ca toți oamenii. În ceea ce privește ce îmi place să fac, ei bine, cred că știi deja, de aceea mă și aflu acum aici. Iubesc să scriu, nu există nimic care să mă pasioneze mai mult și mă consider norocoasă că pot să trăiesc un astfel de sentiment.
Povestește-ne puțin despre ”călătoria” ta ca scriitoare. Cum a început totul? Ce te-a determinat să începi să scrii?
Nu a existat un moment specific, pur și simplu a venit de la sine. M-am născut cu dorința aceasta în mine și s-a manifestat singură, așa că nu îmi amintesc cu exactitate începutul, tot ce știu este că eram în clasele primare. De atunci tot scriu și nu m-am oprit, decât foarte rar și pentru puțin timp.
Când scriem, avem deseori tendința de a oscila între extreme. Sărim de la ”am atât de multe de spus” la ”sigur lumea vrea să citească asta?”. Ce te-a făcut să te oprești la temele celor două cărți? Ce te-a făcut să decizi ”asta îmi doresc să împărtășesc cu oamenii”?
Nu am scris niciodată cu gândul că voi publica. Timp de foarte mulți ani, textele mele nu au ieșit din sfera documentelor personale, foarte puțini oameni știau despre ele. Nici în momentul de față nu mă consider scriitoare în adevăratul sens al cuvântului. Am scris mereu pentru că am simțit nevoia, așa cum simțim nevoia de a ne hidrata și de a mânca. Prin urmare, nu m-am gândit neapărat că voi împărtăși asta cu oamenii, dar s-a întâmplat și firește că mă bucură să știu că am cititori. Nu mă gândesc la public când scriu ceva, o fac pentru că îmi face mie plăcere și mă bucură pe mine în primul rând.
Rămânem puțin în sfera personajelor. Ca cititori, avem tendința să ne atașăm de ele. Formăm simpatii și antipatii, trăim alături de ele. Cum stau lucrurile văzute din perspectiva autorului? Există un personaj din cărțile tale la care ții sau cu care te identifici în mod special? Care?
u mă identific cu niciun personaj, încerc să nu mă amestec cu trăsăturile lor de caracter, cumva am impresia că îmi viciez lucrările dacă o fac. Sunt foarte obiectivă în ceea ce le privește, drept urmare nu am un personaj preferat sau unul pe care îl detest, le apreciez doar ca structură și dezvoltare, obiectiv, precum un analist.
Ești deja la a doua carte publicată (a doua dintr-un lung șir, sperăm noi). Cum ți-a afectat statutul de scriitor celelalte aspecte ale vieții? Cum te raportezi la ”călătoria” ta de autoare?
Nu mi-a fost afectată viața în niciun fel, fac asta în paralel de când mă știu, însă pot spune că scriu mult mai mult de câțiva ani, sunt mult mai implicată, mult mai frenetică. Simt nevoia să o fac mereu, ceea ce mă lasă fără prea mult timp liber.
Autorii români și-au câștigat, poate puțin pe nedrept, o reputație de scriitori ”greu de digerat”. Mulți rămân în spațiul autohton, se tem puțin să se aventureze în afara granițelor, să deseneze personaje într-un cadru străin, să le dea nume ”străine”. Ultimul tău roman se desfășoară în Londra. Protagoniștii sunt o tânără din America și un bărbat din Anglia. Ce te-a făcut să alegi acest cadru pentru ei?
Mă crezi că nu știu exact cum să-ți răspund? Haha. Pur și simplu. Poate pentru că am consumat foarte multă cultură pop occidentală și mi-a fost mai la îndemână, poate pentru că găsesc decorul englezesc fascinant. Nu am un răspuns exact, însă îți pot spune că am și lucrări (nepublicate) care au acțiunea pe plaiuri mioritice, deci nu am vreo problemă în a scrie lucrări care au acțiunea în România.
Ce faci când nu scrii? Ce alte pasiuni ai?
Când nu scriu, fac alte lucruri care țin de scris, schițe, research, și așa mai departe. Încerc să țin pasul și cu cititul, dar sunt și o mare cinefilă.
Dacă nu ai fi scriitoare ai fi…
Jobul meu de zi cu zi este altul, deci îmi este greu să răspund la întrebare. În sufletul meu mereu a existat regula aceasta “dacă nu poți trăi din scris, trăiește din orice altceva”.
Toți avem o carte sau un autor la care revenim în momentele critice. ”Acea” carte care ne-a dat un imbold, o perspectivă diferită, puțin curaj, puțină inspirație. Ce cărți te relaxează, la ce romane apelezi atunci când realitatea devine … puțin prea apăsătoare?
De când am început să scriu lucrări întinse, nu am avut niciodată problema asta, oricât de ciudat ar suna din gura cuiva care scrie. Inspirația a existat mereu în poveștile pe care le creez, pe ele le visez înainte să mă culc, la ele mă gândesc și tot ele mă impulsionează. Încerc eu să le abordez din toate unghiurile posibile, să le analizez în mii de feluri, sperând că în timp vor deveni mai bune. De citit, o fac din pură plăcere și citesc orice, nu mă limitez la un anumit gen, deși trebuie să recunosc, fantezia îmi place în mod deosebit.
Ce urmează pentru Bianca Vîlcu? Ai deja planuri pentru o nouă carte? Dacă da, ai putea să ne dai un spoiler mic de tot? 🙂
Am planuri mari chiar. Cărțile pe care le-am publicat deja sunt scrise de câțiva ani, așa că de un an și jumătate lucrez la o serie fantasy care conține trei volume și în care am investit tot ce am avut mai bun. Lucrez intens acum să închei cel de-al treilea volum și sper că în curând, cititorii se pot bucura de primul în versiunea sa publicată. Și să dau și un mic spoiler, nu? Tot ce pot să spun momentan este că e plin de magie, blesteme și monștri, iar protagonista este una… destul de atipică.
Cărțile tale se bucură de foarte multă apreciere pe canalele noastre social media. Deja ai un adevărat fan club, o mulțime de oameni citesc cărțile tale, ne împărtășesc impresiile lor și sunt vădit entuziasmați citindu-ți cărțile. Ce mesaj ai dori să le transmiți?
Sunt recunoscătoare și nerăbdătoare să le arăt în continuare lumea din mintea mea pentru că am multe lucruri de spus și în timp, știu că o voi face din ce în ce mai bine. Mă bucură nespus atunci când primesc mesaje frumoase, dar îmi țin urechile deschise și criticilor constructive. Ignoranța în acest sens întinează procesul creativ. Sper că cititorii sunt pregătiți să mai audă de mine, căci eu cu siguranță sunt pregătită pentru proiecte noi.