Volum versus calitate
January 10, 2022
Despre da-uri
March 7, 2022Ș
tim, sărbătorile au trecut, noi și portofelele din dotare avem parte de un binemeritat respiro. Atât că viitorul deja începe să miroasă a noi provocări: Valentine’s Day, 1 Martie, 8 Martie. Iar o mică parte din noi deja se frământă, căutând în zadar noi idei de cadouri.
Cred că am depășit toți faza în care consideram că o cană cu un mesaj funny e un cadou potrivit. Adevarul este ca depinde si de cel care primește cadoul, dar în principiu, nu există om în lumea asta care să se uite la raftul din bucătărie și să suspine ”Măi, ce bine mi-ar prinde încă o cană…”. Si cum am vrea să părem și oleacă intelectuali și să flatăm subtil beneficiarul cadoului, ajungem la nivelul doi. Stilouri, agende și… cărți. Iar de aici, lucrurile devin o idee mai complicate.
Teoretic, o carte este un cadou plin de sensibilitate. Nu oferim doar un obiect, ci o întreagă experiență. Un roman bun poartă între filele sale promisiunea unor seri liniștite, cu o lumină caldă în fundal și o pătură pufoasă pe genunchi. Liniște, detașare. Cadoul nostru prinde viață în timp ce persoana care l-a primit mângâie cu finețe fiecare filă, învață, trăiește cu personajele și se întrerupe doar pentru a transmite puțină recunoștință omului care s-a gândit să îi dăruiască, subtil, acele momente.
V -am sedus? Vă place imaginea? Mă bucur. Și acum să revenim la realitatea mai puțin poetică. În practică, șansele să nimeriți la fix o carte sunt mici. Există, bineînțeles, excepții. Dacă vi s-a răcit minim o cafea în timp ce dezbăteați un roman cu persoana căreia îi oferiți cadoul, go ahead. Dacă recipientul cadoului v-a transmis măcar o dată că abia așteaptă să citească ultimul roman al Larisei Dobre, din nou, go ahead. Dacă știți fără urmă de îndoială că persoana în cauză vede cărțile ca pe ciocolată – absolut delicioasă, nu contează ingredientele… ați găsit un unicorn și vrem să vă invităm în tribul nostru 🙂
În orice alt scenariu, ziceți pas.
Problema cu cititorii de cursă lungă este că devenim, de-a lungul timpului, extrem de specifici. Aproape toți avem o listă de minim 100 de cărți în așteptare. Și ne tratăm cu o nouă carte, neinclusă pe listă (mai des decât este social acceptabil să recunoaștem), din simplul motiv că ”am avut o zi grea”. Unde încerc să ajung – avem cărți. Multe. Știm exact ce vrem să citim, iar când intrăm în pană de idei, avem minim trei surse de încredere la care să apelăm, pentru inspirație.
În schimb, detestăm cititul ”de politețe”. Iar o carte oferită cadou ne obligă fix la asta. Când primim o carte, ne simțim cumva datori să o începem pentru ca ne sperie gândul că într-o zi ne vom întâlni spontan pe stradă cu omul care ne-a oferit cadoul și că acesta ne va întreba, zâmbind: ”Și, cum ți s-a părut cartea?”. În materie de cărți, entuziasmul este mai greu de mimat decât în alte circumstanțe.
Încă mai vreți să faceți cadou o carte, preferabil fără să declanșați reacțiile de mai sus? Nicio problemă. Întrebați. Scoateți omul la o cafea, expuneți-vă intenția, cereți recomandări. Cel mai probabil veți primi un răspuns pozitiv. Sau, în cazul meu, o expunere scurtă de două ore a superiorității de necontestat a genului nordic noir în opoziție cu orice alte curente literare. Dar veți primi sugestii. Mai multe decât puteți duce. Și veți avea garanția că veți oferi un cadou reușit.